Sacra Di San Michele – Simbolul Regiunii Piemonte

SacradiSanMichele6

Imi aduc si acum aminte de prima data cand am zarit Sacra di San Michele. Era acum patru ani cand mergeam la o saptamana de schi in Franta cu un grup foarte mare. Mi s-a parut incredibila asa cum era ea cocotata in varful muntelui, insa nimeni din grupul nostru nu stia ce putea fi. Nu mi-am batut foarte tare capul, e o alta ruina, iar Italia este plina de ruine :)).

In mai putin de un an aveam sa o descopar, fara macar sa-mi fi propus. Fiind intr-un city break in Torino am fost indemnata sa nu ratez Sacra di San Michele. Ca un turist constiincios ce sunt m-am prezentat intr-o duminica dupa masa impreuna cu alte cateva zeci de persoane la portile ei. M-am bucurat mult cand am realizat ca era ”ruina” pe care o zarisem eu pe geamul autocarului cu 7-8 luni in urma.

Sacra di San Michele e cocotata pe muntele Pirchiriano la 962m si a fost construita in jurul anului 1000. Structura e impunatoare, si asa cum se intampla cu majoritatea patrimoniului in Italia,  se afla intr-o stare excelenta. Datorita pozitiei domina toata Val di Susa, iar panorama este fantastica in orice sezon.

SacradiSanMichele7

SacradiSanMichele3

SacraDiSanMichele

Dupa acea prima vizita ca turist am ajuns sa locuiesc in Torino, iar Sacra di San Michele si oraselele de la poalele muntelui erau locurile in care ma refugiam in weekend. Ajunsesem sa vizitez locul atat de des, incat la un moment dat a venit destul de natural intrebarea: ”Ce-ar fi sa ma mut acolo?”. Ceea ce am si facut. Locul are o energie atat de speciala, pe care imi este greu sa o descriu. Cred ca faptul ca am ajuns sus de cel putin 30 de ori in ultimii 3 ani spune destul de multe.

Abatia nu este un obiectiv turistic oarecare, ci este simbolul arhitectonic al regiunii Piemonte. Nu numai turistii de duminica pleaca impresionati de maretia ei ci si unii scriitori. Printre acestia se numara si Umberto Eco, care in Numele Trandafirului a plasat actiunea romanului intr-o manastire francescana, inspirandu-se din aceasta Sacra.

Am stabilit ca daca sunteti in Piemonte e un obiectiv pe care nu trebuie sa-l ratati. Insa cum ajungeti la ea? Cum vreti si mai ales cum puteti: cu masina, per pedes, cu bicicleta sau catarand. Posibilitati sunt nenumarate, deci aveti de unde alege.

Din fericire, se pot bucura si cei mai putini sportivi, urcand cu masina. Urcusul este asa cum va asteptati sa fie un drum de munte: ingust si plin de serpentine. Cu cateva sute de metri inainte de abatie, masina se lasa intr-o parcare de unde incepe un mic urcus de 5-10 minute pana la Sacra. Urcusul este ”a walk in a park”, insa pentru cei in varsta sau cu probleme de sanatate daca se merge incet si cu mici pauze tot acolo se ajunge.

SAcradiSanMichele5

Un sfat pentru cei cu masina: Sacra apartine orasului Sant’Ambrogio di Torino, insa strada care duce sus pleaca din Avigliana. Puteti fie pune pe GPS direct Sacra di San Michele sau puneti Avigliana si de acolo urmariti indicatoarele turistice.

In posturile urmatoare voi detalia variantele mai sportive de a ajunge sus, caci fiecare varianta iti ofera perspective diferite asupra abatiei. Iar natura noastra masochista isi spune cuvantul, cu cat transpiri sau muncesti mai mult pentru un lucru, cu atat il pretuiesti mai mult.

Toate pozele ii apartin lui Elio Palard, un fotograf indragostit de Sacra di San Michele.

Prietenii la distanta

A pleca din tara echivaleaza cu o anumita singuratate pe care doar cei care au trecut prin asta pot intelege.

Oricate noi cunostinte, petreceri, evenimente si alte si mai cate lucruri ti-ar umple agenda uneori tanjesti dupa ceva ce ai lasat in tara. Prietenii vechi, cei cu care vorbesti aceeasi ”limba”, care te cunosc si cu care impartasesti un istoric, care te completeaza iti lispsesc.

Un subiect sensibil de care cred ca toti expatii/emigratii s-au lovit intr-o masura sau alta: echilibrul intre prietenii vechi si cei noi. Oricat de sociabil si deschis noilor prietenii esti cred ca la un moment dat tot iti lispeste un prieten cu care sa simti ca imparti cu adevarat anumite experiente.

 

Peace of mind at sunset #relax and #meditation in a blessed corner of Italy: #avigliana

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

 

Asta scriam in urma cu un an de zile. Intre timp, dupa niste surprize frumoase, dar si dupa niste dezamagiri care m-au zdruncinat trebuie sa admit ca sunt confuza. Am realizat ca  ma straduiesc sa cultiv si sa intretin prieteniile din tara mai mult decat sa creez noi legaturi cu oamenii din tara adoptiva. Multe din angoasele recente mi se trag din acest motiv.

Am capatat o anumita aroganta nesanatoasa fata de modul ”superficial” al italienilor de a lega si de a se raporta la aspectele sociale ale vietii. In acelasi timp admir si laud felul saritor al romanilor, prietenos, dornic de a crea relatii profunde, de a discuta lucruri profunde. Evident adevarul este la mijloc: nici italienii si nici romanii nu sunt asa cum i-am descris mai sus.

Pe de o parte sentimentul de lipsa de apartenenta sociala la noua viata se accentueaza si unicul rezultat este acela ca devin din ce in ce mai rezistenta la a crea noi relatii. Pe de alta parte faptul ca viata prietenilor din tara decurge foarte bine si fara prezenta mea locala (Duuhhhh!!!!) vine la pachet cu teama de a nu fi exclusa. In acelasi timp oamenii se schimba, este varsta la care se schimba prioritatile, prieteniile care s-au legat in perioada in care timpul avea rabdare au dinamici diferite acum.

Inca nu am ajuns la pace cu acest aspect si ma straduiesc sa gasesc cea mai sanatoasa solutie la asta. Daca si voi v-ati confruntat cu problema asta mi-ar placea sa citesc cum ati rezolvat-o sau care e punctul vostru de vedere in ceea ce o priveste.

 

Dileme de emigrant

Eram deja de vreo 2 ani in Italia cand un amic mi-a spus urmatoarele: ”Italia este tara perfecta daca nu ai ambitii: vreme frumoasa, oameni calzi, mancare buna, locuri faine, tot ce-ti doresti pentru un trai linistit. Daca ai ambitia de a face ceva nu este clar locul potrivit”.

Unul din lucrurile pe care le-am observat imediat cum m-am mutat aici este ca oamenii in general, si ce e mai trist multi tineri, sunt foarte resemnati. Fraze ca ” tanto che vuoi fa’?” (oricum ce vrei sa faci), ”eh vabbeh, pazienza” (un soi de asta e), ”tanto non cambia nulla” (oricum nu se schimba nimic) sunt laitmotivuri in conversatiile cu italienii de zi cu zi.

Initial m-au distrat vorbele prietenului meu, insa acum dupa atatia ani imi dau seama ca avea mare dreptate. Aproape oriunde ma uit vad tineri care se irosesc, fara energie, fara incredere in ei si in viitor, vad oameni fatalisti, fara aspiratii, superficiali etc. Si cum cred cu tarie ca oamenii care te inconjoara, sau cu care te inconjori, te definesc ma sperie sa observ ca pe nesimtite am preluat un pic aceste trasaturi.

Cumva dupa 5 ani de zile imi pun mare intrebare raman aici sau ma intorc acasa?

InstaLife #1

Ca sa nu las locul asta sa moara de tot am zis sa sterg un pic praful pe aici. Cum inspiratia si materialele nu lipsesc, dar cheful da, o sa fie un post usor cu multe poze. Pe coloana din dreapta paginii se afla si un link catre contul meu de Instagram de unde voi pescui pozele.

Intre timp s-au facut 4 ani de cand ma delectez cu dulcele grai a lui Dante si asa de tare ma satur uneori de Italia ca incep sa am fantezii cu alte tari, popoare si limbi. Pana una alta momentan nu plec nicaieri si imi dau silinta sa descopar si sa asimilez cat de mult pot din tot ce ma inconjoara si sa impartasesc cu voi un pic din fantezia traiului in Macheronia.

In curand se face un an de cand aproape toate sfarsiturile de saptamana le fac in camper, iar pe langa marele avantaj al flexibilitatii, ceea ce iubesc cel mai mult este ca poti dormi in locuri fantastice.

O dimineata oarecare in camper.

This is what I woke up to this morning. Camper view

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Ne-am intors luni din Dolomiti, unde am dormit in locuri fantastice. Acesta este unul dintre ele la peste 2200: Passo Pordoi.

Slept here for two nights #camperlife, #dolomiti

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Un alt avantaj al camperului e ca poti trage pe marginea drumului cand poftesti, gati un pranz pe cinste si delecta cu astfel de peisaje. Aici in Franta, langa Annecy, un pranz improvizat cu un fundal aproape banal, daca iau in vedere densitatea castelelor din zona respectiva

#lunch with a #great view, #castle du #montrotier, #annecy, #france

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Vremea in concediu a fost execrabila, insa putinele momente de soare sau timp bun erau de-a dreptul spectaculoase.

Piata centrala din Bolzano.

#Bolzano #Bozen una città con la testa fra le nuvole #beautiful #Italy

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Pe malul lacului Bracciano in singura saptamana de vara de anul acesta.

I ate the sun #sunset

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

De vreo doua luni avem o noua colega de apartament. Doamnelor si domnilor: Zampetta (Labutza).

I'm so innocent! #puppy #love

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Cand nu musca, roade sau latra

#LittlePaw first #campertrip #camperlife

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Ca doua ”fashioniste” ce suntem trebuie sa ne asortam in orice imprejurare. Aici eu am imprumutat moaca ei simpatica.

Zampetta la cagnolina perfetta #cucciolo, #puppy

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Dupa indelungi cugetari am dat marele oras pe unul mic, cochet de munte, la o aruncatura de bat de Torino. In cele cateva luni de cand suntem la doi pasi de munte si lac calitatea vietii a crescut exponential.

Val di Susa, intr-o seara la apus intr-o tura solitara cu bicla.

#biking, #italy, #piemonte

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

La finalul aceleiasi ture o oprire la unul din lacuri pentru un pic de meditatie si admirat apusul

#lago di @avigliana

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

O vie ferrata scurta, dar intensa intr-o duminica dimineata

#climbing, #viaferrata, #piemonte, #valdisusa, #italy

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Un trekking la ceas de seara dupa o zi incarcata la lucru. Destinatia: Rifugio Balma, un refugiu simpatic cu o panorama fantastica asupra Torino

SI pentru ca dupa trekking, alergat, biciclit si altele fortele trebuie refacute, niste poze banale cu mancarea nu puteau sa lipseasca.

Un aperitiv improvizat pentru a sarbatori, speram noi la vremea aceea, venirea verii

#aperitivo on the terrace is the best way to conclude the #weekend, #torino

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Dupa ce am exagerat vreo 3 saptamani cu pestele si fructele de mare am fost la un pas de a le spune adio pentru totdeauna. Acum am revenit la sentimente mai bune.

Diet is not in my vocabulary #diet, #paella

A photo posted by Meowni (@monicutz) on

Sa ne auzim cu bine zic, cam tot peste 6 luni🙂.

 

Italia o descoperi comunicand

278103_10151198233354807_2070469630_oBine v-am regasit! De cand am inceput sa scriu pe aici, asa din an in Paste, mi-am dorit sa pot oferi acel insight celor pasionati de Italia si de cultura ei. Insight dupa care eu am tanjit foarte mult in perioada in care ma indragostisem de aceasta tara si as fi vrut sa o pot vedea prin ochii altor romani ce locuiau aici.

Ori de cate ori am venit aici in vacanta am incercat sa ma amestec printre localnici, sa mananc cu ei, sa stau la ei acasa, sa intru in vorba pe strada – chiar si cand italiana mea era la nivelul ”Eu, Monica, place Italia la voi”. Mi-am dorit sa-i inteleg si sa le inteleg tara absorbind tot ce puteam in cele cateva zile cat durau micile mele excursii. De aceea, pe aici nu prea veti vedea aceleasi topuri ”5 locuri gratuite la Roma”, ”10 lucruri pe care sa nu le pierzi in Florenta”. Topuri care sunt in 9 din 10 cazuri identice, fara pic de originalitate – aceleasi orase, aceleasi locuri. Ceea ce m-a facut sa ma indragostesc de Italia au fost oamenii – ceea ce imi transmiteau ei – si mici detalii din viata lor cotidiana. Nicidecum o cladire, o ruina sau un muzeu.

Roma. Prima oara in Italia

Miezul noptii, asteptam unul din autobuzele de noapte sa ne duca mai aproape de hostel. Cu o italiana vai de capul ei ii spun soferului unde trebuie sa coboram si il rog sa ne anunte la momentul potrivit. Un batranel se baga in seamna cu noi si ne intreaba de unde suntem. II spunem Romania si schiteaza un zambet. Dupa care spune ”Caragiale, O scrisoare pierduta”. Ne mai spune ca noi romanii suntem frati cu romanii. Dintr-o data usile se deschid si soferul ne face semn sa coboram rapid. Coboram fara sa-l salutam pe batranel si simt o urma de regret, caci fusese un moment foarte frumos. Cand autobuzul trece prin dreptul nostru, batranelul statea protapit in geam cu un zambet mare si ne facea cu mana. Era ultima zi a vacantei si nu as fi putut gasi un mod mai bun de a o incheia.

Florenta. A doua vizita in Italia

Decidem sa incercam couchsurfing pentru prima oara ca oaspeti. Suntem asteptati la gara de gazda noastra, un italian neaos care ne distreaza cu stilul lui de condus. La vremea respectiva mi se parea kamikaze, dar intregea tabloul pitoresc al vacantei. Timp de cateva zile primim ponturi cu cele mai faine locuri de vazut, ni se gateste fenomenal, suntem plimbati prin locurile ascuse, introdusi in viata de noapte florentina, descopar conceptul de aperitivo, punem zeci de intrebari la care doar un localnic ne poate raspunde. Ma simt italianca pentru cateva zile.

Maremma. Mare. Ferragosto 

Un loc pe care nu l-as fi descoperit singura. Pentru prima oara afla de conceputul de sagre. Petrec noaptea de Ferragosto cu un grup de italieni in stilul clasic: grigliata (gratar) si apoi vizita in centrul istoric al oraselul Castiglione della Pescaia pentru niste cocktailuri si focurile de artificii de rigoare. Unul dintre ei au fost deja in Romania: Timisoara si Transilvania sunt locurile cele mai vizitate/apreciate. Altii ma uimesc cu ” As vrea sa vizitez Romania insa am auzit ca seara riscul sa fii injunghiat e foarte mare”. Ma distrez si da si nu si fac tot posibilul sa-i spun ca poate veni linistit.

Bologna

In Bologna pe scarile bazilicii San Petronio rugam un italian sa ne faca o poza. O face si apoi intram in vorba. Bem o cafea impreuna. Spre seara ne dam intalnire pe scarile aceleiasi bazilici si pret de 1h ne insoteste in periplul nostru. Ne spune una alta despre oras si ne intreaba daca avem si noi portici (arcade). Ii spun ca nu si un pic mirat ma intreaba cum ne descuram cand ploua. Folosim umbrela. Nicio urma de malitiozitate ci pur si simplu stupoarea unei persoane pentru care arcadele reprezinta standardul. Il intrebam ce sa mai vizitam si ne recomanda din toata inima Ferrara.

Ferrara

Ajunse in Ferrara in gara ne intrebam incotro sa o luam. Cu rucsacii in spate si debusolate cautam un punct de informatii. Un grup de barbati, 4-5 la numar, ne fac loc sa trecem cu o reverenta si ne intampina  cu ”benvenute a Ferrara signorine” dupa care ne lasa in plata noastra.

Firenze. Am pierdut numarul vizitelor

Piata de anticariat in Firenze. Gasim niste carti si vederi foarte vechi. Prietena mea interesata incepe sa rasfoiasca manunchiul de vederi asezate cu grija in folii de plastic. Desi e vanzoleala vanzatorul incepe sa-i explice cate ceva despre vederile asupra carora ramanea cu privirea atintita mai mult timp. Ne povesteste pret de multe minute si ne intreaba de unde suntem. Dupa ce luam una alta ne face un mic cadou spunandu-ne ceva de bine de tara noastra – nu reusesc sa-mi aduc aminte ce. Ne ureaza un ”sa aveti o zi de luni frumoasa in Florenta” atat de frumos incat pret de cateva ore am un zambet enorm pe fata si simt ca plutesc.

De ce toate aceste povestiri? Pentru ca probabil vacantele mele ar fi fost mult mai sarace fara aceste momente. Pentru ca italienii au un farmec aparte cand e vorba de a face un compliment sau a gazdui un turist in tara lor si e un mare pacat sa te intorci acasa doar cu jumatate din ceea ce inseamna Italia.

Pentru ca biletele catre Italia sunt foarte ieftine si foarte multi vin aici. Vad cateva muzee, cladiri, ceva natura si asta a fost: au mai descoperit o bucata de Italia. Dupa care povestesc sec despre ce au vazut. Cu putine cuvinte de italiana si un pic de curaj in a intra in vorba cu italienii experienta poate fi mult mai bogata. Italia are suflet.

A Venit Vacanta Cu Trenul Din Franta!!

Dragilor multa vreme a trecut de cand nu ne-am vazut si multe poteci si locuri faine am imblat. Doar ca nu am avut nici un chef sa scriu despre asta. Am trecut de ceva vreme de acea perioada in care idolatrizam Italia si am devenit mai constienta de defectele si limitarile acestei tari frumoase. Ceea ce ma aduce la subiectul de astazi: unde aleg imi petrec vacanta de vara.

Cand am inceput sa fac planurile ideea de a-mi petrece cele cateva saptamani de vacanta in Italia mi s-a parut un cosmar (bine, exagerez). Cum din pacate concediul e fix in luna pe care italia e cotropita de turisti straini, iar 80% dintre italieni sunt in vacanta ideea de a ma lupta pe un petec de plaja cu toata populatia globului ma inspaimanta. Nu ca in alte parti va fi altfel, dar macar o sa traiesc intr-o bula neintelegand ceea ce se vorbeste in jurul meu.

Am inceput sa ne reorientam rapid si primul call a fost Islanda: departe, racoare, peisaje interesante. Dupa ce am investigat si am descoperit ca o vacanta cu toate activitatile pe care vroiam sa le facem depasea 2000 de euro  (de caciula) am batut in retragere. Moment in care a venit ideea salvatoare. Ce e aproape de noi, nu costa un rinichi si nu tre sa impartim cu juma de glob – wishful thinking? Ladies and Gents let me introduce you: Sudul Frantei si Corsica.

Dupa ce am decis aceste aspecte de importanta capitala au mai ramas un mici detalii de stabilit. Cum ne deplasam? Desi un tur ca aceasta nu presupune mari deplasari cu masina, caci locuim la o aruncatura de bat de Franta, ideea e ca in ”familia” noastra vacanta nu este compatibila cu drumuri lungi cu masina. Rectific, vacanta nu este compatibila cu aproape nici un drum cu masina. Uite asa a rasarit ideea de a face un ”Tur al Sudului Frantei” in varianta pentru incepatori cu bicicleta. Nimic mai simplu, doar ca…de unde incepem planificarea?? Nu avem bicicleta potrivita pentru asta, nu avem genti, nu avem echipament usor, cum ne dramuim numarul de km pe zi cand eu am adunat cel mult 150 de km in toata viata mea?? Dupa care ajungem la cealalta problema: ce zone vedem? Sudul Frantei e extrem de ofertant si e foarte usor sa cazi in capcana de a incerca sa vezi cat mai multe intr-un timp cat mai scurt.

Desi initial din dorinta de a profita din plin de vacanta facusem niste planificari total nerealiste in cele din urma am ajuns la ceea ce vedeti mai jos. Un tur care pe hartie ajunge la 450 km in 12 zile din care vreo 8 de pedalat efectiv. 50-55 km/zi nu sunt multi, caci acum 80km pe zi cu diferente de nivel peste 1000m nu imi mai par imposibile, ci doar dificile. Evident ca lucrurile se schimba cand mai adaugi vreo 7 kg de greutate, insa vom vedea. Suntem mult mai antrenati acum si e foarte probabil sa ni se para putini numarul de km si sa suplimentam.

Screen Shot 2013-07-24 at 12.06.05 PM

Punctele de atractie ale vacantei noastre sunt doua: Canyon du Verdon si Valensole, unde sunt se afla cea mai mare concentratie de campuri de lavanda din Proventa (sau cel putin asa umbla vorba prin targ).

7586680866_ab8083dd4c_b Gorges_Du_Verdon

Aici ne vom opri pentru cateva zile iar planul e sa investigam daca apa este atat de turcoaz precum arata in poze. Mi s-a soptit in casca ca da.

Lucrurile sunt sigure pana aici, caci in functie de cum ne vom simti, vom decide si planul de intoarcere. Stiti voi, faimosul savoir du vivre. Daca ne vom indragosti de loc vom ramane mai multe zile sa exploram fiecare cotlon al zonei, daca nu ne vom continua vacanta pe bicicleta pana pe Coasta de Azur cu punct de oprire in Peninsula Giens. Atractia in sine nu o reprezinta peninsula ci Insulele Porquerolles aflate la o aruncatura de vapor.

flickr-279329767-hd

Dupa Porquerolles, urmeaza o portiune di Coasta de Azur in bicicleta pana in Frejus, unde vom lasa masina si apoi drumul catre Torino, caci urmeaza partea a2a a vacantei: Corsica.

Corsica e o insula despre care stiam prea putin pana sa decidem sa facem vacanta aici, dar de care m-am indragostit iremediabil chiar inainte de a o cunoaste. Relief preponderent muntos, unde daca vrei poti sa stai si o luna si sa nu ajungi la plaja, dar si daca te decizi ai plaja cu apa cristalina pe alese. Planul e sa ne refacem rezervele de energie dupa biciclitul in Franta, asa ca nu vreau sa planificam prea multe. Pe liste de ”To Do’s” este inclusa o zi cu vaporul prin Stramtoare Bonifaccio si pe Insulele Lavezzi – insule unde omul inca nu si-a lasat amprenta.

7971444520_4bdb42b219_z

Va fi o vacanta dedicata in totalitate naturii. Vom dormi in fiecare noapte ”afara”, caci am ales doar campinguri unde sa inoptam. Va fi o vacanta in care probabil vom face cumparaturile in pietele locale intalnite pe drum, iar mancarea o vom prepara singuri, alegand restaurantele nu pentru a manca in fiecare zi ci pentru a gusta specialitatile bucatariei locale. Vom merge pe bicicleta in marea majoritate a timpului, folosing masina doar acolo unde e musai.

AMR 10 zile! Aveti sugestii sau ponturi pentru mine in ceea ce priveste zona de sud a Frantei?

Alberobello-orasul de poveste

In ultimele luni am facut mii de foto cu gandul sa le public pe blog, insa singura performanta cu care ma pot lauda este aceea de a incarca hardul laptopului. Am avut ocazia sa vizitez locuri foarte frumoase in Italia, locuri care nu sunt foarte frecventate de catre turisti, dar care rivalizeaza oricand cu altele care au parte de un PR mai bun. Am ezitat des sa public informatii despre Milano, Roma, Napoli si alte cateva destinatii faimoase, caci se gasesc din plin informatii despre aceste locuri. Locuri ca Cività di Bagnoregio sunt extrem de pitoresti si imi face mult mai multa placere sa scriu despre ele pentru ca Italia nu e doar Venetia, Roma si Napoli.

Old and new

Am facut toata aceasta introducere lunga ca sa va prezint un oras pitoresc, diferit si destul de putin cunoscut turistilor. Este vorba de Alberobello, la città dei trulli, un orasel in provincia Bari pe care imi doream de foarte mult timp sa-l vad si am avut ocazia la inceputul acestei luni. Alberobello a fost asa cum mi-am imaginat eu: un loc magic si fascinant. De curand am descoperit cat de fain e sa vizitezi unele locuri iarna, cand se poate intampla sa fii unicul turist. In Alberobello nu am fost singura turista, dar cred ca se putea numara pe degetele de la mana turistii prezenti in acea zi. L-am vizitat intr-o zi de decembrie ploioasa si innorata, dar asta nu a stirbit din farmecului oraselului.

Detaliu Intrare

Trulli

Alberobello este faimos atat pentru forma deosebita a caselor cat si pentru ingeniozitatea cu care au fost construite ceea ce i-a adus un binemeritat loc pe lista monumentelor UNESCO. Casele poarta numele de trulli, termen ce vine din latinul turris si inseamna cupola. Trulli sunt facuti din piatra, insa ceea ce surprinde e ca nu s-a folosit mortar, ciment sau orice alt material pentru a consolida constructiile.

Trullo Sovrano

Multe dintre case sunt astazi folosite ca restaurante, hoteluri si magazine de suveniruri, dar o mare parte dintre ele sunt inca locuite de catre familii. Cateva dintre ele apartinand familiilor sau diverselor magazine de artizanat au terase ce pot fi vizitate, de unde poti avea o vedere panoramica asupra orasului. Eu nu am avut ocazia, pentru ca fiind o zi de sarbatoare si ploioasa oamenii de acolo nu erau pregatiti pentru turisti, deci in afara de vreo doua magazine deschise peste tot obloanele erau trase. Din ce am inteles pentru a intra si a vizita trulli si terasele panoramice nu exista un pret fix ci lasi tu la final cat vrei.

Alberobello 2 Alberobello

Stradutele sunt curate, pline de flori iar atentia la detalii este prezenta peste tot. O plimbare printre aceste mici casute situate in acest decor de poveste este perfecta primavara cand pomii de migdal si piersic sunt in floare, iar fiecare casa este impodobita cu flori.

Centrul istoric poate fi strabatut lejer in 2, maxim 3 ore ceea ce face ca Alberobello sa fie mai degraba o destinatie de jumatate de zi. In cele 2-3 ore am inclus opriri lungi in magazinele de artizanat si sesiuni foto.

Trattoria

Cum ziceam eu am fost norocoasa sa-l vad intr-o zi de Decembrie cand turistii probabil se indreapta catre destinatii mai calduroase. Nu garantez insa ca pe timpul verii poate fi la fel de fermecator. Ca mai toate centrele vechi si aici stradutele sunt inguste, iar faptul ca sunt pline de turisti si magazine de suveniruri probabil ca ii rapeste substantial din farmec. Cu toate acestea Alberobello nu e o destinatie turistica unde sa se imbulzeasca hoardele de turisti straini, deci tind sa cred ca nu are aceeasi soarta a oraselelor din Toscana pe timpul verii.

Simboluri 2 Alberobello

Cum se ajunge

Alberobello se afla in Puglia la aproximativ 60 de km de Bari. Din Bari circula zilnic aproximativ 20 de trenuri  directe si indirecte care leaga Bari de Alberobello.

Wizz Air este solutia cea mai economica de a ajunge in Bari, dar mai sunt si Alitalia si Carpatair. Mai exista si posibilitatea de a zbura catre Napoli, unde opereaza mai multe linii low cost, iar de acolo a lua un autobuz catre Bari.

Detalii

Luminite de Craciu