Stereotipuri pe regiuni

In prima mea vizita in Italia prea putine stiam despre diversitatea ei culturala si lingvistica, iar momentul in care am inceput sa descopar diferentele uriase intre regiuni a fost momentul de inceput al fascinatiei mele pentru Italia.

Italia are 20 de regiuni si vreo cateva zeci de dialecte. Sa nu cumva sa zici ” si ce mare branza si noi avem cateva dialecte in moldova, ardeal, oltenia etc” , cum am mai auzit, ca nu are nici o legatura. In Italia daca cineva vorbeste in dialectul regiunii, orasului, satului sau de unde vine el si tu nu ai crescut in acelasi loc nu ai nici o sansa sa-l intelegi, este o cu totul si cu totul alta limba. Pe langa diferentele enorme de limba exista si diferente uriase de cultura, atitudine, educatie ceea ce iti da impresia, daca te misti 200 km catre sud sau nord, ca ai schimbat tara. In Italia schimbi tara cu fiecare regiune vizitata, avantajul fiind ca nu ai cum sa te plictisesti.

Din cauza acestor diferente italienii, ca popor, imi par destul de dezbinati, existand animozitati puternice intre aproape toate regiunile. La o scara mai mare este ultra cunoscut dispretul pe care nordul il nutreste fata de sud si viceversa. De aceea de cele mai multe cand vei intreba un italian, intr-un context international de unde este, iti va raspunde mai intai cu numele regiunii sau al orasului si mai apoi cu numele tarii, daca nu ai priceput din prima.

Pentru ca pe mine ma distreaza foarte mult aceste animozitati intre regiuni am cautat stereotipurile atribuite fiecarei regiuni in parte:

Romanii au reputatia de a fi galagiosi si destul de neciopliti. Adevarul este ca au stil de a se exprima destul de badaran si folosesc multe ”parolacce”, insa sunt atat de haiosi, incat sunt de departe preferatii mei.

Milanesii nu sunt foarte iubiti de catre italienii din sud si sunt adesea caracterizati ca fiind: grabiti, aroganti, reci, stresati, dar sunt printre cei mai eficienti cand vine vorba de munca.

Despre locuitorii din Piemonte, Torino italienii din celelalte regiuni ii caracterizeaza ca fiind falsi, snobi, mandri si politicosi de fatada.

Napoletanii sunt cei cu imaginea cea mai patata dintre toti italienii, fiindu-mi dat sa aud cuvinte foarte dure la adresa lor de genul: ”napoletanii sunt cancerul Italiei” si toti te vor sfatui nu ai incredere nici cat negru sub unghie in napoletani. Napoli  si napoletani = nu exista reguli in trafic, e plin de gunoaie, toti se cred smecheri, sunt inculti, mafioti si cate si mai cate.

Nici despre venetieni nu se spun lucruri frumoase, ci din contra: nu au limite cand vine vorba de bautura si sunt rasisti.

Marchigianii si genovezii au reputatia de a fi atat de zgarciti incat ori de cate ori vrei sa ”complimentezi” pe cineva il compari cu locuitorii lor.

Sicialianii sunt recunoscuti ca fiind foarte gelosi, ca de altfel toti meridionalii.

Sardi sunt luati peste picior cu apelativul de pastor, sunt vazuti ca fiind foarte incapatanati si inchisi.

Cam acestea ar fi cele mai puternice stereotipuri pe care le au italienii unii despre altii, desi nu sunt singurele. Cu siguranta ca o parte dintre ele sunt un pic exagerate, insa de cele mai multe reflecta caracteristicile contrastante ale locuitorilor Italiei. Daca mai stiti si alte stereotipuri, please share🙂.

4 thoughts on “Stereotipuri pe regiuni

  1. Si in interiorul unei regiuni se pune acccentul pe diferentele dintre orase. De exemplu in Veneto:
    Veneziani – gran signori
    Padovani – gran dottori
    Vicentini – magna gatti
    Veronesi – tutti matti🙂

    • Sa zicem ca adevarata fata a orasului o descoperi mai putin ca turist, desi pe mine m-a obosit groaznic toate cele 3 dati in care l-am vazut. Dupa 3 ore simteam nevoia sa ma asez sa ma odihnesc, pentru ca nu mai puteam: motoscutere din toate directiile care nu respectau nici o regula, trebuia sa fiu atenta la camera foto cand treceau pe langa mine pentru ca asta e metoda favorita de furat acolo, zeci de masini care nu respectau regulile, la semaforul rosu oamenii claxonau sa o iau de pe loc, oamenii foarte galagiosi. Ce sa mai tot mixul asta, desi imi placea ma obosea. Si eu am avut norocul sa vad totusi orasul in zile de weekend.
      Napoli inainte de a ma documenta mai mult mi se parea un oras foarte pitoresc si fermecator: inca mi se pare, insa il vad mai realist acum. Apropos bine ai venit pe blog :)!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s