Dileme de emigrant

Eram deja de vreo 2 ani in Italia cand un amic mi-a spus urmatoarele: ”Italia este tara perfecta daca nu ai ambitii: vreme frumoasa, oameni calzi, mancare buna, locuri faine, tot ce-ti doresti pentru un trai linistit. Daca ai ambitia de a face ceva nu este clar locul potrivit”.

Unul din lucrurile pe care le-am observat imediat cum m-am mutat aici este ca oamenii in general, si ce e mai trist multi tineri, sunt foarte resemnati. Fraze ca ” tanto che vuoi fa’?” (oricum ce vrei sa faci), ”eh vabbeh, pazienza” (un soi de asta e), ”tanto non cambia nulla” (oricum nu se schimba nimic) sunt laitmotivuri in conversatiile cu italienii de zi cu zi.

Initial m-au distrat vorbele prietenului meu, insa acum dupa atatia ani imi dau seama ca avea mare dreptate. Aproape oriunde ma uit vad tineri care se irosesc, fara energie, fara incredere in ei si in viitor, vad oameni fatalisti, fara aspiratii, superficiali etc. Si cum cred cu tarie ca oamenii care te inconjoara, sau cu care te inconjori, te definesc ma sperie sa observ ca pe nesimtite am preluat un pic aceste trasaturi.

Cumva dupa 5 ani de zile imi pun mare intrebare raman aici sau ma intorc acasa?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s